Hramul Parohiei Mallen

     Sâmbătă, 6 Februarie, Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, a  liturghisit în parohia "Sfântul și Dreptul Simeon" din localitatea Mallen, Spania.  Ierarhul s-a aflat în mijlocul comunității parohiale pentru a-l cinsti în mod festiv pe ocrotitorul acesteia, pe Sfântul și Dreptul Simeon, care este pomenit în fiecare an la 3 februarie. La liturghia de hram, sub protia Preasfințitului Teofil de Iberia a slujit un frumos sobor de părinți: Părintele Daniel Prode, Părintele Efrem Țintoi de la Zuera, Părintele Daniel Maniu de la Ejea de los Caballeros, Părintele Robert Panainte de la Calahorra și Părintele Ierodiacon Casian Nemet. 
     În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a vorbit celor de față despre Sfântul și Dreptul Simeon, cel care este ocrotitorul spiritual al parohiei, ca fiind un exemplu al răbdării. "În Sfântul Simeon putem vedea o icoană a răbdării, a îndelungii răbdări, de care, cred eu, toți avem nevoie. Răbdarea nu este o acceptare oarbă a durerilor, a suferințelor, o tolerare a răului fără niciun fel de reacție, ci răbdarea este altceva. Răbdarea este încredințarea că binele va avea mereu biruința. Răul nu are esență, el este o pervertire a binelui, o abatere de la calea binelui. Răbdarea înseamnă să avem încredere în lucrarea lui Dumnezeu, chiar dacă nu totdeauna înțelegem, chiar dacă uneori doare această răbdare, totuși să avem încredere că Dumnezeu își va face lucrarea Sa și biruința va fi a binelui, a iubirii. Sfântul și Dreptul Simeon a avut această încredere, că Dumnezeu își va împlini făgăduința."
Ierarhul a vorbit în continuare despre pe care o oare Dumnezeu față de om. "Răbdare are și Bunul Dumnezeu cu noi cei căzuți și păcătoși, dar El știe că noi suntem chipul și zidirea Sa. Chiar dacă noi am căzut și am rătăcit, El nu pentru aceasta ne-a zidit. El ne-a zidit pentru viață, pentru fericire, și de aceea Dumnezeu rabdă îndelung, așteaptă întoarcerea noastră, pocăința noastră. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Romani, ne spune că îndelunga răbdare a lui Dumnezeu nu trebuie socotită slăbiciune, ca și cum Dumnezeu n-ar putea face nimic în fața răului. Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu trebuie să ne îndemne la pocăință, la întoarcere. Dacă Dumnezeu ne rabdă înseamnă că dorește mântuirea noastră."
     La final, Preasfinția Sa a adăugat: "Să avem încredințarea că biruința este a lui Iisus Hristos, iar nouă nu ne rămâne decât să ne unim cu El, prin credință, prin rugăciune, prin euharistie, prin faptele de milostenie pe care le facem, prin toate mijloacele pe care le avem la îndemână, și atunci bucuria și pacea vor stăpâni în sufletul nostru și în veacul acesta, iar în chip desăvârșit în cel ce va să fie. Amin."