Miercuri, 4 noiembrie 2026, a avut loc, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Timotei, întrunirea preoţilor Protopopiatului Madrid Est, în biserica Parohiei „Sfântul Nectarie Taumaturgul” – Coslada.

Au fost prezenţi preoţii protopopiatului, după cum urmează: Pr. Adrian Pintea, din Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” - Alcalá de Henares; Pr. Marian Trăilă, din Parohia ,,Sf. Ciprian şi Sf. Iustina fecioara” - Azuqueca de Henares; Pr. George Cimpoca, din Parohia “Sfântul Nectarie Taumaturgul” - Coslada; Pr. Emilian Geabana, din Parohia „Sfântul Cuvios Ioan Casian” - Guadalajara; Pr. Sergiu Adrian Covaci, din Parohia „Întâmpinarea Domnului” - Mejorada del Campo; Pr. Ştefan Şupeală, din Parohia „Sfântul Mare Mucenic Mina” - Rivas Vaciamadrid; Pr. Mihai Cătălin Savu, din Parohia „Sf. Mare Mucenic Pantelimon” - Torrejón de Ardoz; Pr. Vadim Patrinica, din Parohia “Sf. Mare Mucenic Mercurie” - Vicalvaro.

După săvârşirea rugăciunii şi cuvenita introducere, a fost expusă, de către Părintele George Cimpoca, tema propusă pentru această întrunire: „Sara, soția lui Avraam, model de credință și ascultare.”

Din prezentarea temei și din dialogul purtat de participanți a fost semnalat faptul că, la prima vedere, Avraam și Sarra par personaje îndepărtate de lumea noastră. Au trăit într-o epocă fără tehnologie, fără internet, fără medicină modernă și fără toate mijloacele prin care omul contemporan încearcă să-și controleze existența. Și, totuși, povestea lor vorbește despre unele dintre cele mai profunde probleme ale omului de astăzi: așteptarea, nesiguranța, îmbătrânirea, dorința de a avea copii, criza încrederii și întrebarea dacă Dumnezeu mai poate lucra în viața noastră. Avraam și Sarra nu sunt relevanți pentru că lumea noastră ar fi rămas neschimbată, ci pentru că, în ciuda tuturor schimbărilor, inima omului a rămas surprinzător de asemănătoare.

Într-o lume a vitezei, Avraam și Sarra ne învață să așteptăm. Într-o lume care își construiește singură viitorul, ei ne învață să avem încredere. Într-o lume a performanței, ei ne învață că valoarea omului nu depinde doar de rezultate și de eficiență. Într-o lume care își pierde speranța, ei ne învață să nu confundăm imposibilul cu lipsa de viitor.

De ce avem nevoie de Avraam și de Sarra în 2026? Pentru că ei ne ajută să răspundem la întrebări pe care omul modern continuă să și le pună:

Ce fac atunci când viitorul este nesigur? Învăț să merg prin credință.

Ce fac atunci când Dumnezeu întârzie cu răspunsul? Învăț să aștept fără să-mi pierd speranța.

Ce fac atunci când posibilitățile mele se termină? Îmi amintesc că Dumnezeu nu este limitat de puterile mele.

Ce valoare mai am când nu mai pot realiza nimic? Valoarea mea nu se reduce doar la performanță.

Pentru ce am primit binecuvântările lui Dumnezeu? Pentru a deveni, la rândul meu, o binecuvântare.

Ce fac atunci când credința mea este slabă? Continui să mă apropii de Dumnezeu, Care cunoaște fragilitatea mea.

Dacă Dumnezeu i-a putut cere lui Avraam să pornească la drum la 75 de ani și i-a putut dărui Sarrei bucuria unui copil atunci când ea nu mai îndrăznea să spere, oare ce ne împiedică pe noi, oamenii anului 2026, să credem că Dumnezeu încă poate deschide drumuri acolo unde noi vedem numai capătul lor?

În partea a doua parte a conferinţei au fost discutate probleme administrative specifice.

Pr. George Cimpoca, protoiereu