† TIMOTEI
Prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Spaniei şi Portugaliei
Cuvânt pastoral la Învierea Domnului 2011
Hristos – ascultător până la moarte
Către tot clerul şi poporul dreptslăvitor din Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei
Har, milă şi pace de la Hristos Domnul nostru, iar de la noi părinteşti binecuvântări!
Hristos „S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. Pentru aceea şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui Nume care este mai presus de orice nume; ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl” (Filipeni 2, 8-11).
Preacucernice Părinte, Iubiţi credincioşi,
Hristos a Înviat!
Mi-am început cuvântul pastoral cu acestă învăţătură a Sf. Apostol Pavel, adresată odinioară credincioşilor din Filipi, care este în același timp o mărturisire de credinţă a apostolului cât şi un îndemn mântuitor adresat celor de atunci dar și nouă celor de acum. Aflăm chiar de la început că Hristos, “Care Dumnezeu fiind în chip”, (Filipeni 2, 6) s-a făcut ascultător până la moarte față de Dumnezeu Tatăl şi încă moarte pe cruce.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos este Fiul Tatălui, Fiu vrednic să poarte acest Nume, ascultător şi împlinitor desăvârşit al voii Tatălui, „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” ( Ioan 1, 29). Această ascultare a Fiului faţă de Tatăl, ni se dă nouă ca exemplu în permanenţă, ca unora care suntem și noi fi ai lui Dumnezeu pentru că am primit prin botez “darul înfierii, prin care strigăm: Ava! Părinte!” (Romani 8, 15). Ne-am botezat în Hristos deci se cuvine nouă să fim următori ai lui Hristos întru toate, pătimind împreună cu El, ca unii care suntem și împreună moștenitori cu Hristos, pentru ca împreună cu El să ne și preamărim. Dar toate acestea le trăim și le simțim doar ascultând de Dumnezeu și plinid Cuvântul Lui. Ascultând de Dumnezeu rămânem în comuniune de dragoste cu Dumnezeu, rămânem fii ai lui Dumnezeu.
Dragii mei,
Praznicul Învierii Domnului, ca de altfel toate sfintele sărbători din timpul anului bisericesc ne descoperă cât de mare este taina mântuirii sau taina creștinătății: “Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălțat întru slavă.” (I Timotei 3, 16). Dumnezeu a trimis pe Fiul Său întru asemănarea trupului și pentru păcat a osândit păcatul în trup (Romani 8, 3).
De aceea trebuie să ne întărim tot mai mult în credinţa că nu este alt nume sub soare în care să se fi dat mântuirea, decât în numele lui Hristos, înaintea Căruia “tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt”.
Rostirea numelui lui Hristos luminează mintea, înmoaie inima, tămăduieşte bolnavi, învie morţi şi alungă pe demoni, pentru că Sfânt este numele Lui (Luca 1, 49). Desigur trebuie să ştim că pomenirea numelui lui Hristos nu este şi
nu trebuie să fie un ritual magic. Credinţa în El presupune transformarea noastră lăuntrică, ca rod al luptei noastre zilnice de a cunoaşte şi păzi cuvântul Lui.
Ne spune Domnul: „Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă”; „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui” (Ioan 15, 7; 15, 10).
Cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos sunt pline de adevăr, pentru că El este adevărul. Atunci de ce oare simțim că ele nu se împlinesc, nu rodesc în viaţa noastră, căci psalmistul David ne spune: „Te va binecuvânta Domnul din Sion şi vei vedea bunătăţile Ierusalimului în toate zilele vieţii tale” (Psalmul 127, 5). Răspunsul este simplu, pentru că nu suntem ascultători ai Lui Hristos, nu păzim cuvintele Lui, pentru că trăim ca și cum ele nu ar exista, şi mai apoi, ca o consecinţă gustăm din păcat şi din moarte. „Nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi” (Romani 2, 13). „Căci de se socoteşte cineva că este ceva, deşi nu este nimic, se înşeală pe sine însuşi” (Galateni 6, 3) şi mai departe, ne spune tot Sfântul Apostol Pavel: „Nu vă amăgiţi:
Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera.
Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică” (Galateni 6, 7-8). De aceea, câtă vreme trăim cu bunăştiinţă în păcat şi facem lucruri împotriva voii lui Dumnezeu, n-ar trebui să cerem nimic altceva, în numele Lui, decât iertarea păcatelor şi izbăvirea noastră din tirania cea amară a patimilor cu care ne-am înlănţuit. „Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi. Deci dar, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă
cu noi” (Galateni 6, 9-10).
Iubiţii mei fii duhovniceşti,
În Persoana lui Hristos, Domnul nostru, descoperim adevăratul chip al lui Dumnezeu şi adevăratul chip al omului. Apropiindu-ne tot mai mult de El vom fi uimiţi să aflăm că tot ce am căutat şi am dorit cel mai adânc, se află în El. Dragostea curată şi dezinteresată, după care tânjim atât de mult, nimeni altcineva nu ne-o poate oferi, decât El. De aceea vă rog din toată inima: ascultaţi-L pe Dumnezeu, vorbiţi cât mai des cu El, căci această vorbire, de la suflet la suflet, este ceea ce numim rugăciune.
Aşadar: rugaţi-vă!..., creaţi-vă o legătură personală cu Hristos şi stăruiţi în această relaţie, rostiţi cât mai des posibil, rugăciunea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul (sau păcătoasa). Rugăciunea deasă, chiar şi atunci când nu ţine seama de cererea ce o faci, nu va rămâne fără rod (Marcu Ascetul), pentru că în ea însăşi se află o putere plină de dar. “Sfânt este Numele Lui, şi oricine va chema Numele Domnului se va mântui” (Fapte 2, 21; Romani 10, 13).
Citiţi în fiecare zi un capitol din Sfânta Scriptură. Încercaţi să nu lipsiţi de la Sfânta Liturghie, străduindu-vă să vă spovediţi şi să vă împărtăşiţi cât mai des cu putinţă. Doar făcând astfel, vom fi cu toţii, fii ai lui Dumnezeu şi vom deveni din ce în ce mai mult următori şi împlinitori ai voii Lui, arătându-ne ascultători şi asemănându-ne astfel cu Hristos Care a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând.
Dumnezeu să vă binecuvinteze pe voi şi pe cei dragi ai voştri cu bucurie şi pace sfântă, iar lumina cea blândă a învierii lui Hristos să strălucească pururea în inimile voastre. Amin.
Hristos a Înviat!
Al vostru către Hristos-Domnul rugător,
† Episcopul Timotei
Madrid, Sfintele Paşti 2011