† TIMOTEI
Prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Spaniei şi Portugaliei
Cuvânt pastoral la Naşterea Domnului 2009
Către tot clerul şi poporul dreptslăvitor din Episcopia Spaniei şi Portugaliei
Har, milă şi pace de la Hristos Domnul nostru, iar de la noi părinteşti binecuvântări!
„Şi Cuvântul S‐a făcut trup şi S‐a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia‐Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1, 14).
Preacucernice Părinte,
Iubiţi credincioşi,
Taina Zămislirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos este mai presus de cuvântul şi mintea noastră. Fără îndoială, la fel de nepătrunsă este şi taina Naşterii Fiului lui Dumnezeu din pururea Fecioara Maria. Niciun cuvânt nu este de ajuns
spre lauda minunii venirii în lume, a Celui ce Sa născut mai înainte de veci din Tatăl fără de mamă (din rugăciunile de la Botez) şi a unirii celor două firi, dumnezeiască şi omenească, în pântecele Fecioarei.
Cel mai presus de ființă Se naşte şi, dincolo de bucuria firească a sărbătorii pe care o trăim, simțim astăzi, mai mult ca oricând, iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru noi toți, că văzând neputința, orbirea şi neştiința noastră, La
trimis în lume pe Unicul Său Fiu ca cel ce va crede Întrînsul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3, 16)
A rânduit Ziditorul şi Dumnezeul nostru a îmbrăca firea noastră cu haină şi strălucire dumnezeiască, chipul nostru luând, întru asemănare omenească făcându-Se, (din rugăciunea binecuvântării apei de la Botez) pentru ca astfel, prin El cu toții să ajungem la desăvârșire. El, Soarele dreptăţii, Lumina cunoştinţei (Din troparul Naşterii Domnului.), ne naşte nouă astăzi bucuria şi posibilitatea înfierii, a devenirii noastre întru fiinţă, a împlinirii omului în ceea ce este chemat să fie, fiu al lui Dumnezeu şi stăpân al creației. A vrut Făcătorul‐a‐toate ca robul să devină stăpân, ca cel ce era supus stricăciunii şi morții să aibă posibilitatea naşterii din nou şi dobândirea harului lui Dumnezeu ‐ esența vieții celei veşnice şi izvorul
nestricăciunii.
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Iisus Hristos, Domnul şi Mântuitorul, Împăratul şi Dumnezeul nostru este şi împlinire desăvârşită a profețiilor, din veac făcute părinților noştri. Aflăm din Sfânta Evanghelie că în cea de‐a opta zi după naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, când după legea Vechiului Testament, pruncului i se pune numele şi se taie împrejur, Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, umplut fiind de Duhul Sfânt a proorocit, zicând: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său şi ne‐a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său, precum a grăit prin gura sfinților Săi prooroci din veac ... Ca, fiind izbăviți din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă fără frică Să‐I slujim în sfințenie şi în dreptate, înaintea feței Sale, în toate zilele vieții noastre” (Luca 1, 68-70; 74-75.).
Această putere de mântuire răsărită din casa lui David, Duhul Sfânt prin gura proorocului Său Isaia o numeşte: „Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie –şi continuă profetul– şi mare va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăți pe tronul şi peste împărăția lui David, ca s‐o întărească şi s‐o întemeieze prin judecată şi prin dreptate, de acum şi până‐n veac” (Isaia 9, 5-6.).
Iată doar două mărturii din mulțimea profețiilor mesianice ce ne vestesc sărbătoarea de azi: venirea în lume a Luminii celei dumnezeieşti, Naşterea lui Hristos‐Domnul păcii şi părinte al veacului ce va să fie. Oare suntem îndeajuns de conştienți de ce mare dar şi binecuvântare avem parte? Şi cum am putea fi dacă nu ne‐ar lumina şi pe noi Duhul Sfânt, pe Care Îl chemăm neîncetat în viața noastră: „Vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curățeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule, sufletele noastre” (din rugăciunea Împărate Ceresc.).
Dragii mei, în această zi de sărbătoare Îl rugăm pe Dumnezeu să aline suferințele noastre, să îndepărteze toată vrăjmăşia, nevoile şi grijile noastre cotidiene. S‐a tot vorbit foarte mult, în ultima vreme, despre criza economică ce a cuprins întreaga lume şi care, într‐un fel sau altul, ne‐a afectat pe toți. Duhovniceşte înțelegând lucrurile, această stare de criză poate fi înțeleasă şi ca o revelație din partea lui Dumnezeu, prin care încearcă să ne facă să înțelegem că adevărata noastră bogăţie este El: „Bogații au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce‐L caută pe Domnul nu
se vor lipsi de tot binele”. (Psalm 33, 10)
De‐a lungul istoriei, omul a încercat multe căi de mântuire dar toate s‐au dovedit, mai repede sau mai târziu, fără țintă, arătându‐ne astfel deşertăciunea lor şi că, în definitiv, omul nu se poate mântui singur, fără Dumnezeu, fără calea pe care El ne‐o descoperă. Niciun sistem politic sau economic nu i‐a adus omului stabilitatea şi fericirea pe care le caută, fericiți cu adevărat ‐ ne spune psalmistul David ‐ fiind „toți cei ce se tem de Domnul, care umblă în căile Lui”. (Psalm 127, 1)
Hristos a venit în lume într‐un moment de criză mondială şi S‐a descoperit pe Sine a fi singura soluție. Precum atunci, şi acum, ieşirea din criză este urmarea lui Hristos Care este Acelaşi: „ieri şi astăzi şi în veci”.
Iubiţii credincioşi,
Cuvântul meu pentru voi, în această zi de sărbătoare, doresc să vă unească şi să vă întărească în credința Domnului nostru Iisus Hristos, a Cărui Naştere o prăznuim; să vă facă să gustați din ospățul cu care ne binecuvintează Dumnezeu şi să vă mângâie cu încredințarea că Hristos este cu noi.
Pruncul Iisus Se naşte şi ne aduce nouă pacea care covârşeşte toată mintea (Din cântarea a 5-a, irmosul al 6-lea, Canonul întâi la praznicul Botezului Domnului, Mineiul pe Ianuarie.), împăcarea omului cu Dumnezeu şi împreună cu ea şi certitudinea că mântuirea este posibilă, prin El, prin biruința Lui, ca Fiu al lui Dumnezeu şi Fiu al Omului.
Această Lumină a cunoştinţei, Iisus Hristos, Mântuitorul nostru şi Cuvântul lui Dumnezeu, vine să osândească odată pentru totdeauna păcatul în Trupul Său, pentru ca toți cei ce se vor uni cu acest Trup să biruiască moartea şi să aibă viața Lui, viață sfântă, fără de stricăciune. Prin Fiul Său cel Unul‐Născut, Dumnezeu ne uneşte pe toți într‐o singură simțire, El, Cel ce a venit „să‐i strângă la un loc pe fiii cei împrăştiați ai Săi” (Ioan 11, 52) şi să ne spună: „Opriți‐vă şi cunoaşteți că Eu sunt Domnul”. (Psalm 45, 10)
Să ne oprim, ne îndeamnă psalmistul David, să ne oprim din goana aceasta nebună a lumii în care trăim şi să‐L cunoaştem pe Cel în Care toți una suntem. Căci aceasta este esența vieții creştine: a fi una cu Hristos, Dumnezeul nostru. Încununarea tuturor rugăciunilor şi străduințelor noastre este împărtăşirea cu Însuşi Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru ca uniți fiind astfel cu Cel ce este ‐ Dumnezeu adevărat şi Om adevărat ‐ să avem părtăşie veşnică cu Dumnezeu. Numai aşa devenim o gură şi o simțire care în timpul Sfintei Liturghii se roagă: „Şi ne dă nouă, cu o gură şi o inimă, a slăvi şi a cânta preacinstitul şi de mare cuviință numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor”. (Ecfonis din Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur)
Să nu ne amăgim crezând că putem găsi mântuirea şi altfel. Să nu ne lăsăm furați de filosofiile străine şi de deşertăciunile lumii acesteia în care trăim, pentru că nu există altă cale, doar Hristos este adevărul şi viața, ne‐a spus‐o El Însuşi: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine”. (Ioan 14, 6) Aşadar, numai uniți cu El şi prin El, putem fi vii: „De aceea mâncăm hrana cea preasfântă a Împărtăşaniei şi ne adăpăm din dumnezeiescul potir, ca să ne cuminecăm cu însuşi trupul şi sângele pe care Hristos le‐a luat asupră‐Şi. Aşa că, la drept vorbind, noi ne facem una cu Cel ce S‐a întrupat şi S‐a îndumnezeit, cu Cel ce a murit şi a înviat pentru noi”. (Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos)
Să luăm aminte: Hristos Se naşte şi Se arată lumii pentru ca noi să ne putem împărtăşi de El, aşadar se cuvine nouă să‐I mulțumim, să I ne închinăm cu credință şi să‐L slăvim ca pe Cel ce ne umple de har şi de adevăr.
Iubiţi credincioși,
Anul acesta a fost unul binecuvântat de Dumnezeu pentru episcopia noastră. Dacă în anul 2007 când s‐a înființat episcopia, aceasta nu avea o reședință pentru episcop și nicio catedrală, anul acesta prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu și prin împreună lucrare a P.C. Pr. Dr. Teofil Moldovan cu credincioșii parohiei „Preasfânta Fecioară Maria” de la Madrid, s‐a obținut o parcelă în capitala Regatului Spaniei, teren pe care se va construi catedrala episcopală, reședința și sediul administrativ al episcopiei. Catedrala episcopală va funcționa și ca biserică parohială pentru credincioșii din Madrid.
Cunoaștem situația grea prin care treceți toți în aceste momente, dar ştim de asemenea că orice lucru bun și trainic se face cu multă jertfă și dăruire de sine, de aceea apelez la bunăvoința frățiilor voastre, pentru a ne uni forțele, și vă rog să sprijiniți, fiecare după putință, construirea catedralei episcopale, care va rămâne peste veacuri, un simbol al Ortodoxiei și al românismului în inima regatului spaniol.
Dumnezeu să vă binecuvinteze cu multe daruri şi bucurii duhovniceşti şi fie ca anul ce vine să vă găsească uniți, mai cu adevărat, în credința Domnului nostru Iisus Hristos, a Căruia să‐I fie slava, în vecii vecilor. Amin.
Sărbători fericite şi luminoase, La mulți ani!
Al vostru către Hristos Domnul rugător,
+ Episcopul Timotei
Madrid, Naşterea Domnului 2009