În ajunul praznicului, 14 august 2015, o mână de credincioşi ai comunităţii Sfântul Nectarie Taumaturgul din Coslada ne-am strâns pentru a o prohodi pe Maica Domnului în alese imnuri şi cântări pe care Biserica le-a rânduit pentru acest moment.

A doua zi, 15 august 2015, a fost săvârşită Sfânta Liturghie, urmată de o agapă la care au participat toţi cei prezenţi.

Rămasă în grija apostolului Ioan, Fecioara  Maria, după Înălţarea Mântuitorului Iisus Hristos la cer, trăieşte câţiva ani la Ierusalim în mijlocul comunităţii creştine, care creştea văzând cu ochii. Dar, în anul 44, împotriva creştinilor din Ierusalim se dezlănţuie o prigoană puternică. Petru şi Ioan sunt bătuţi cu vergi, Iacob, fratele lui Ioan, este tăiat cu sabia, Ştefan este ucis cu pietre. Apostolii părăsesc Ierusalimul şi pleacă în lumea mare. Apostolul Ioan ia drumul Efesului în Asia Mică (azi în Turcia, la 631 km de Istanbul), unde se stabileşte ducând-o cu el şi pe Maica Domnului. Aici, la Efes, a rămas Fecioara Maria până când şi-a simţit sfârşitul aproape. Când a simţit că moartea se apropie – să fi avut 60 sau 70 de ani – Maria i-a cerut lui Ioan să o ducă la Ierusalim.      

Sfântul Gherman din Constantinopol (645-740) şi Sfântul Ioan din Damasc (675-749) ne spun că Maica Domnului a fost înştiinţată printr-un înger de mutarea ei din aceasta viaţă. Tot ei ne spun că Apostolii au fost adunaţi în mod miraculos la acest eveniment. Prin pronia divină, apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai târziu. Întristat, Toma a cerut să se deschidă mormântul, pentru a o vedea şi el pe Născătoarea de Dumnezeu; dar intrând în mormânt, l-a aflat gol. Pornind de la acest eveniment cu mormântul gol al Maicii Domnului, părinţii Bisericii au început să afirme cu multă putere şi credinţă că, după adormirea sa, Fecioara Maria a fost înviată de Fiul său, Iisus, şi luată cu trupul şi sufletul în Împărăţia cerurilor.