În Duminica a XXX-a după Rusalii, 29 Noiembrie, Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, s-a aflat în mijlocul comunității parohiale Sfântul Apostol Andrei din localitatea Arganda del Rey, Spania. 
     În această Duminică parohia și-a sărbătorit cu anticipație ocrotitorul, pe Sfântul Apostol Andrei, întâiul chemat, care este pomenit la 30 Noiembrie. Alături de Preasfinția Sa au slujit la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie Părintele Paroh Ciprian Farcaș și Părintele Ierodiacon Casian Nemet.  
    Dregătorul bogat-păzirea poruncilor (Luca XVIII, 18-27)  a fost pericopa rânduită spre a fi citită în cadrul Sfintei Liturghii, pe care Ierarhul, la momentul potrivit, în cuvântul său de învățătură o a tâlcuit. 
Tânărul din evanghelie, bogat fiind, căuta ceva, avea frământări, simțea că ceva lipsește. Răspunsul pe care îl primește de la Domnul Hristos la întrebarea sa, ce sa facă pentru a moștenii viața veșnică, este "Păzește poruncile!", dar pe toate le păzea din tinerețile lui, îi răspunse. Mântuitorul adaugă după acest dialog: Una singură iți mai lipsește. Vinde tot ce ai și urmează Mie! Tânărul s-a întristat foarte tare la auzirea spuselor Mântuitorului, și văzând-l a adăugat: ce greu vor intra în Împărăția Lui Dumnezeu cei ce au bogății, iar acestea  au neliniștit și pe Apostoli, fiindcă apoi Îl întreabă pe Domnul: și atunci cine poate să se mântuiască? Hristos le răspunde prin cuvintele: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu.
Răspunsul dat apostolilor este mângâierea și nădejdea noastră, a afirmat Ierarhul. Doar cu ajutorul Lui Dumnezeu ne putem mântui, nu prin propriile noastre puteri. 
     În ultima perioadă pericopele evanghelice ne-au amintit despre bogăție. Aceasta, uneori, poate să fie un pericol pentru omul care dorește să se apropie de Dumnezeu. Bogăția nu este un păcat, atâta vreme cât a fost agonisită prin muncă cinstită, dar poate să fie un obiect al  săvârșirii păcatului. 
Chiar dacă împlinea poruncile din copilărie, lucru pe care puțini îl pot spune, inima lui era lipită de bogățiile sale, pentru că n-a putut să renunțe la tot și să-i urmeze Domnului. Mai putem deduce din pericopa citită că și bogăția spirituală poate să fie o piedică în calea mântuirii. Faptul că omul face fapte bune, că păzește poruncile, poate să fie o comoară adunată pentru sine cu care omul să se mândrească, să se îndreptățească pe sine în fața Domnului, precum fariseul din Pilda vameșului și a fariseului. Nu aceasta trebuie să fie bogăția spirituală, ci aceea care îl duce pe om la dragoste, iar cea materială să fie folosită în sprijinul iubirii, să facem cât mai multe fapte de milostenie.
Bogăția spirituală, dacă împlinim poruncile, dacă ne rugăm, dacă mergem la biserică, toate acestea nu trebuie să le facem cu scopul de a fi lăudați de oameni și apreciați de Dumnezeu, ci pur și simplu pentru că acesta este firescul iubirii. Un om care îl iubește pe Dumnezeu nu poate altfel, chiar Domnul spune: Acela este cel care mă iubește, care păzește poruncile Mele. 
     Să fim cu luare aminte și să ne verificăm astăzi  dacă suntem în căile mântuirii, dacă ne-am îmbogățit în Dumnezeu sau dacă bogății ne-am agonisit pentru noi înșine. La popul opus se află ocrotitorul parohiei dumneavoastră, Sfântul Apostol Andrei, care când l-a văzut pe Mântuitorul la râul Iordan a alegat la fratele lui, la Petru, și i-a vestit că l-a întâlnit pe Mesia. Reacția omului care cu adevărat îl caută pe Dumnezeu, lasă totul și se pune în slujba Lui Dumnezeu, cu tot ceea ce  este și cu tot ce are. 
      La final părintele Ciprian Farcaș a mulțumit Preasfinției Sale pentru faptul că a liturghisit cu ocazia serbării hramului parohiei. Ierarhul a felicitat pe părintele paroh dimpreună cu credincioșii pentru tot ceea ce împlinesc.