În Duminica a 34-a după Rusalii, 28 Februarie 2021, Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Eparhială din Madrid. 
     Preasfinția Sa, în cuvântul de învățătură, a tâlcuit pericopa evanghelică rânduită pentru duminica aceasta, Pilda fiului risipitor(Luca 15, 11-32).
"Tatăl din parabolă Îl închipuie pe Tatăl nostru Cel din Ceruri, Părintele nostru ceresc, Bun și Iubitor, Care ne oferă libertate deplină tuturor. Când copilul și-a cerut partea de avere, i-a oferit-o; când a vrut să plece, l-a lăsat să plece. Așa face Dumnezeu și cu noi, cu fiecare, ne oferă libertate deplină,  să facem ceea ce dorim. Dar, când copilul s-a întors acasă, tatăl l-a primit cu multă bucurie și dragoste, fără să-i aducă reproș sau sa-i țină predică. Aștepta acel moment al întoarcerii"
"Copilul cel mare îi închipuie pe oamenii religioși, care se străduiesc sa-și facă datoria. Adaptând la situația zilelor noastre, copilul cel mare îi închipuie pe cei care merg la biserică, pe cei care țin posturile, pe cei care se roagă în fiecare zi, pe cei care fac fapte de milostenie, dar pe toate aceste le fac prin dorința de a se îndreptăți în fața lui Dumnezeu și a oamenilor. Fratele cel mare este o altă variantă a fariseului din parabola Duminicii trecute. Este aceeași tipologie. Omul care le face pe toate, dar este lipsit de dragoste." 
"Copilul cel mic îi închipuie pe toți aceia care pleacă din casa părintească, care într-un anumit moment al vieții, în deosebi la vârsta tinereții, se îndepărtează de Dumnezeu și de Biserică și simt nevoia să se distreze foarte mult, dar vedeți, cum distracțiile îl alătură pe om dobitoacelor. Distracțiile peste măsură risipesc averea părintească, adică harul lui Dumnezeu pe care l-am primit prin Sfintele Taine. Aceasta este bogăția pe care ne-o dă Tatăl Cel Ceresc fiecăruia dintre noi și pe care noi o risipim prin fel și fel de păcate. Este un moment în care ne putem reveni și aduce aminte de Casa părintească, de Biserică, moment care este salvator. Acest copil se aseamănă foarte bine cu vameșul din duminica trecută, care se ruga: Dumnezeule, milostiv fi mie, păcătosului."
"Mândria poate să strice orice  faptă bună, iar smerenia îi dă valoare veșnică. Dacă ne-am înstrăinat de Dumnezeu, să nu deznădăjduim. Dumnezeu ne așteaptă, se bucură de un păcătos care se pocăiește."