Duminica Sfintei Cruci la Catedrala Eparhială

    Duminică, 4 Aprilie 2021, a treia din Postul Mare, numită a Sfintei Cruci, Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei, a slujit la Catedrala Eparhială Intrarea Maicii Domnului în biserică din Madrid. Preasfinția Sa, a săvârșit rânduiala scoaterii Sfintei Cruci, în cadrul utreniei, urmată de Dumnezeiasca și Sfânta Liturghie. Sub protia Preasfinției Sale au slujit Preacuviosul Părinte Protosinghel Macarie Bărgăvanu, secretarul eparhial, și Preacuviosul Părinte Spiridon Burlacu, consilier eparhial pe probleme de protocol. 
    Preasfinția Sa, în cuvântul de învățătură adresat credincioșilor prezenți în Catedră a vorbit despre faptul că pomul vieții din gradina Raiului simbolizează Crucea pe care s-a jertfit Hristos Domnul, iar fructul acesteia este Însuși Mântuitorul Iisus Hristos. 
"În Rai existau doi pomi importanți, pomul cunoștinței binelui și răului, și pomul vieții. Pomul vieții este crucea, iar fructul este Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Protopărinții noștri au fost scoși din Rai pentru ca nu cumva să întindă mâna și să apuce să mănânce din pomul vieții. De ce nu puteau ei să mănânce? datorită păcatului, datorită faptului că nu au conștientizat gravitatea păcatului."
În continuare, ierarhul a explicat versetul cuprins în Sfânta Evanghelie care s-a citit în această Duminică: "Cine vrea să-și mântuiască sufletul și-l va pierde, iar cine își va pierde sufletul pentru Mine și pentru Evanghelie Mea îl va câștiga. Ce va da omul în schimb pentru sufletul său? Sufletul este acela care dă viață trupului. Mântuitorul se referă la cel care dorește să fugă de cruce, când omul dorește să agonisească totul pentru sufletul său. Omul nu este făcut să-și umple sufletul cu cele materiale. Sufletul intră în stare vegetativă atunci când îl pierde pe Dumnezeu, nu se mai poate mișca duhovnicește, își pierde sensibilitatea. Poluarea sufletului cu cele materiale face ca să nu mai vedem creația Lui Dumnezeu. Sufletul omului este mult mai important decât tot universul. Nu trebuie să cucerim universul, ci să ne cucerim pe ni înșine, să ne cunoaștem pe noi înșine; fratele de lângă mine este mai important decât tot universul. 
 la final Preasfinția Sa a adăugat: "Să devenim din nou sensibili, să ne sensibilizăm. Să mergem la casele noastre cu sufletul curat, umplut de harul Lui Dumnezeu."