PS TEOFIL DE IBERIA A SLUJIT LA MĂNĂSTIREA DIN CENICIENTOS

 

 

      În Duminica a VII-a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, a slujit Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Nașterea Domnului și Sf. Cuv. Ioanichie cel Nou de la Muscel, din Cenicientos. Alături de Ierarh a slujit PCuv. Arhid. Casian Nemet. 

         Din Evanghelia acestei duminici aș dori să reținem trei lucruri folositoare pentru viața duhovnicească. Primul lucru este rugăciunea cu credință. Cei doi orbi s-au rugat cu o rugăciune scurtă, dar din toată inima și cu credință mare. Ei nu știau că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, ci doar că este urmașul regelui David, și ar putea să fie Mesia cel promis și așteptat de popor. De aceea strigă: “miluiește-ne pe noi, Fiul lui David!” Noi, însă,  știm că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, și ne putem ruga Lui, neîncetat și cu credință mare, cu aceasta scurtă rugăciune: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!
        Al doilea lucru important este solidaritatea în suferință. Cei doi orbi s-au rugat împreună, au spus la plural: miluiește-ne pe noi. Atunci când avem o problemă, sau o boală, să ne gândim că nu suntem singurii. În acel moment sunt o mulțime de alți oameni care suferă la fel ca și mine, sau, posibil, chiar mai greu. Putem începe rugăciunea la singular, dar apoi, ușor, să începem a o spune la plural, cerând mila lui Dumnezeu pentru toți oamenii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pre noi și lumea Ta!
       Și al treilea lucru prețios este discreția. Domnul i-a rugat pe cei doi orbi să nu spună nimănui nimic. Totuși, ei nu puteau ascunde binefacerea primită de la Domnul Hristos, și au dat mărturie, ca și alții să se bucure de mila Lui. Așa a avut parte de vindecare și un mut stăpânit de un duh rău. Domnul nu dorea slavă deșartă și nu dorea să fie bârfit, de aceea le-a cerut celor doi orbi vindecați să tacă. Și ne roagă și pe noi să fugim de slava deșartă și de bârfă. Să acoperim cu discreția toată fapta bună și să nu bârfim, altfel vom pierde harul lui Dumnezeu, și va fi nevoie de multă osteneală pentru a-l redobândi. Mărturie smerită, însă, despre lucrarea lui Dumnezeu în viața noastră, putem da, spre folosul celor care nu-L cunosc și au nevoie de mila Lui,
a evidențiat Preasfinția Sa în cuvântul de învățătură.