În prima duminică a Postului Mare am sărbătorit biruinţa dreptei cinstiri a icoanelor asupra iconoclasmului, prin hotărârea Sinodului VII Ecumenic din anul 787, consfințită de Sinodul de la 843.

Icoana este o fereastră deschisă spre cer, un lucru binecuvântat şi plin de har. Este imaginea Domnului nostru Iisus Hristos, a Maicii Domnului sau a unui sfânt. Privind icoanele ne aducem aminte cum ar trebui, de fapt, să fim: asemenea sfinţilor, adică: buni, sinceri, având în toate credinţă şi dragoste.

Icoana diferă foarte mult de un tablou sau o fotografie, căci ea ne arată şi cum este sufletul sfântului, nu doar trupul său. Sfinţii sunt totdeauna modeşti şi slabi, arătându-ne astfel smerenia şi simplitatea vieţii lor, îndemnându-ne să trăim şi noi în cumpătare, cu măsură şi chibzuială în tot ceea ce facem.

O parte din icoanele zugrăvite de copiii şcolii parohiale au fost expuse în biserică sub genericul “Icoana – rugăciune în culori”.

La Sfânta Liturghie duminicală am avut plăcerea prezenţei între noi a domnului Aurelian Mihai, deputat în Parlamentul României, care a adresat un cuvânt credincioşilor, arătând sprijin şi disponibilitate în a susţine iniţiativele noastre comunitare.