Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și a Preasfințitului Părinte Timotei, Episcopul Spaniei și Portugaliei și prin mijlocirea Părintelui Siluan Șandor, consilier al Episcopiei Spaniei și Portugaliei, în perioada 13-22 aprilie 2016 am avut bucuria de a primi vizita Părintelui Constantin Sturzu și a doamnei preotese Cristina Sturzu în episcopia noastră. Părintele este Consilier cultural al Arhiepiscopiei Iașilor și Director General al Centrului Cultural Misionar Doxologia (ce cuprinde Editura Doxologia, două tipografii și un departament media).

Timp de opt zile părintele și doamna preoteasă s-au aflat în dialog cu românii ortodocși din opt parohii (Parohia „Sf. Cuvios Atanasie Atonitul” Leganes, Parohia ”Acoperământ al Maicii Domnului ” Toledo, Parohia ”Sfântul Mucenic Mina” Alcazar de San Juan, Parohia ”Sfântul Prooroc Daniel” Villarrobledo, Parohia „Adormirea Maicii Domnului” Zaragoza, Parohia „Sf. Mare Muceniţă Tatiana” Ciudad Real, Parohia „Sf. Cuvios Nicodim de la Tismana” Getafe, Parohia „Întâmpinarea Domnului” Mejorada Del Campo), au ținut un atelier de discuții pentru preoții și preotesele din Protopopiatul Castilla La Mancha, au avut zeci de ore de discuții individuale, părintele a slujit, a participat la Taina Sfântului Maslu și chiar a spovedit.

Atmosfera creată în cadrul celor opt conferințe cu tema „Crizele familiei într-o societate secularizată” i-au determinat pe părintele Constantin Sturzu și pe doamna preoteasă Cristina să vorbească credincioșilor despre problemele care pot apărea în familie pornind adesea de la experința proprie. Au atras atenția la faptul că „o situaţie tensionată ivită între doi soţi este un semn că a venit timpul unei schimbări. Criza dintr-o familie este, de fapt, o şansă de a constata că nu avem dragoste desăvârşită, dar e şi un îndemn la a lupta pentru a o dobândi. Atunci când ne este mai greu, atunci putem fi mai receptivi la a ne deschide inima către Dumnezeu, spre a ne împărtăşi din iubirea Lui dumnezeiască. De fapt, orice ispită ar avea omul pe lumea aceasta, ea e o şansă de a-şi întări credinţa, de a învăţa să-şi pună nădejdea doar în Dumnezeu şi, mai ales, de a conştientiza că poate să aleagă dragostea. Căci a iubi nu se poate reduce la un sentiment – pe care-l ai sau nu –, ci este o lucrare, o alegere de viaţă. Noi putem opta oricând nu pentru a iubi omeneşte, adică limitat şi condiţionat, ci dumnezeieşte. Să-l iubim pe celălalt aşa cum ne iubeşte şi pe noi Dumnezeu e un lucru perfect posibil. Altfel n-ar fi spus Mântuitorul: „Poruncă nouă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul” (Ioan 13, 34). Iată care este măsura în care suntem chemaţi să iubim, iată cât de sus ridică Domnul ştacheta!”

Interesul participanților la aceste conferințe s-a datorat într-o bună parte faptului că subiectul este unul apropiat preocupărilor lor, dar discuțiile animate care au urmat introducerii în subiect făcută de părintele Constantin s-au datorat cu certitudine modului de abordare deschis, viu și personal al invitataților noștri.