Prima duminică de după Paști, cea care încheie Săpămâna Luminată, poartă numele de Paştile mic sau Duminica Tomii şi este dedicată Apostolului Toma. În această zi, Mîntuitorul S-a arătat ucenicilor prin uşile încuiate, pentru a doua oară după Înviere. Pentru că Toma nu credea în Învierea Mîntuitorului, Domnul l-a îndemnat să-I atingă semnele rămase pe trup în urma răstignirii Sale. După acest moment, Toma îl mărturiseşte fără nicio îndoială pe Iisus Hristos ca Domn şi Dumnezeu.

De această zi (sau prima zi după Duminica Tomii, adică luni) este legată o tradiţie prezentă în mai multe zone ale ţării, numită „Paştile blajinilor”, adică „Paştile celor fericiţi” sau, mai simplu, „Paştile celor adormiţi”. Tipicul bisericesc interzice pomenirea morţilor în toată Săptămâna Luminată. De aceea, a fost nevoie de această zi de pomenire a morţilor.

Este o afirmare a credinţei şi nădejdii noastre în învierea morţilor; este şi o zi de pomenire a celor adormiţi, dar una plină de optimism şi bucurie, pentru că prin Învierea lui Hristos, moartea nu mai este un sfârşit fatal, ci doar o trecere spre viaţa veşnică alături de Hristos şi de toţi sfinţii şi drepţii care au bine-plăcut Lui.

În comunitatea Sfântului Nectarie Taumaturgul din Coslada, credincioşii şi-au adus în coşuri frumos pregătite ofrandele lor, iar la Sfânta Liturghie au adăugat rugăciunile pentru cei dragi ce nu mai sunt cu trupurile printre noi.

În cuvântul de învăţătură, părintele paroh a adăugat: „Moartea nu există… Oamenii mor doar când sunt uitați. Nu v-am uitat! A trecut timp de când trăiți în ceruri. Odihniți-vă în pace! Hristos a înviat!”

Prezbitera Gina Cimpoca