Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Timotei, în perioada 8-15 noiembrie 2013 s-a desfășurat primul pelerinaj organizat de Sectorul Pelerinaje al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, sub genericul Pe urmele sfinților în Grecia. Au participat 39 de credincioși, în majoritate din Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Zaragoza, împreună cu părintele Aurel Nae şi doamna preoteasă Irina, precum și din Parohiile din Calatayud, San Sebastian de los Reyes, Huesca și Madrid.
În data de 8 noiembrie 2013, după un zbor liniștit de trei ore, am ajuns la Atena, unde ne aștepta ghidul nostru Dragoș Coman, care avea să ne însoțească pe tot parcursul pelerinajului.
În prima zi a pelerinajului am fost binecuvântați să-l vizităm pe Sfântul Nectarie, chiar în ziua prăznuirii sale, când o mulţime de oameni au venit să ceară ajutorul sfântului și mijlocirea lui înaintea lui Dumnezeu. Mănăstirea „Sfânta Treime” (Aghia Triada) din Insula Eghina este locul unde sfântul şi-a petrecut ultimii ani din viaţă și unde a împărtășit din darurile sale duhovniceşti tuturor celor ce veneau să se mărturisească și să fie povățuiți pe calea mântuirii.
Primul loc pe care l-am vizitat a fost chilia unde Sfântul şi-a petrecut ultimii ani din viaţă şi biroul lui, un loc cu o încărcătură emoţională puternică, de parcă îţi tăia respiraţia.
Ne-am închinat la moaştele Sfântului, am sărutat mormântul lui, mulţi dintre pelerini punând urechea pe mormânt, ca să audă bătăile inimii Sfântului Nectarie.
Privind locul unde Sfântul Nectarie s-a nevoit, ne-am putut da seama de simplitatea care îl caracteriza, o simplitate total desprinsă de confortul lumesc material. Icoanele mari din bisericuţă, tavanul plin de candele colorate, credincioşii care se rugau şi plângeau, toate acestea ne transmiteau bucurii duhovniceşti, mai ales pentru unii care au vizitat prima oară biserica sfântului. Ne-am bucurat foarte mult când am auzit că cei mai mulţi pelerini care vin să se roage sfântului sunt români.
În aceaşi zi, spre seară, am vizitat Acropole (care în lb. greacă înseamnă „orşul de sus”) și Areopagul, locul unde Sfântul Apostol Pavel le-a vorbit atenienilor și l-a convertit la credința creștină pe Dionisie Areopagitul, care fusese șeful sinagogii evreiești din Atena.
A doua zi de dimineaţă am plecat spre Insula Evvia, unde se află moaştele Sf. Ioan Rusul. Pentru unii dintre noi, emoţiile şi trăirile sufleteşti au fost foarte puternice, deoarece Sf. Ioan a fost şi este grabnic ajutător în multele încercări ale vieţii noastre. Era duminică şi se săvârşea Sf. Litughie, mulţimea de credincioşi fiind adunată în grup, aşteptând să se închine la moaştele Sfântului Ioan. Mai erau pelerini din ţara noastră, împreună cu preoții duhovnici. Am trăit cu toții un sentiment de mare bucurie atunci când s-a rostit Crezul şi Tatăl nostru în limba română.
Următoarea vizită a fost la mănăstirea Cuviosului David, o mănăstire micuţă pierdută în munți, aproape neîncăpătoare pentru mulţimile de credincioşi care veniseră să se închine la moaştele celui numit ,,Copilului Înaintemergătorului”.
Am continuat călătoria noastră spirituală la Mănăstirea Kato-Xenia (,,Străina de jos”), un aşezământ de maici, în care se află o parte din Brâul Maicii Domnului. Aici ne-am închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, denumită ,,străina” deoarece a ajuns în mănăstire în chip miraculos, neştiindu-se de unde provenea.
În mănăstire se mai află şi icoana făcătoare de minuni a Sf. Arhanghel Mihail, făcută din pământul amestecat cu sângele călugărilor ucişi de turci; papucii Sf. Spiridon, o părticică din moaştele Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Zenovie, Sfânta Zenovia, Sf. Haralambie, Sfinţii Pantelimon, Eustachie şi Trifon.
După lăsarea serii am reușit să ajungem și la bisericuța Sfintei Paraschevi din Valea Tembi, unde se află o părticică din moaştele sfintei şi un izvor cu apă tămăduitoare, mai ales pentru bolile de ochi.
Ziua a treia am început-o cu vizita la mânăstirea Sfântului Dionisie, situată mai sus de orăşelul Litochoro, la poalele Muntelui Olimp, într-un peisaj plin de frumusețe și culoare. În liniștea mânăstirii am rostit rugăciuni și am cântat, apoi am vizitat muzeul unde sunt adăpostite peste 400 de sfinte moaște și alte odoare și obiecte de cult ortodoxe.
Am ajuns apoi în orașul Salonic, primul popas fiind bineînțeles Biserica Sfântului Dimitrie ,,Izvorâtorul de mir”. Era linişte şi pace și am avut ocazia să ne reculegem mai mult şi să îndreptăm rugăciuni către sfântul cu mai multă concentrare.
Câtă mireasmă răspândeau sfintele moaşte, câtă uşurare în suflet aflai când te apropiai de ele, dar în acelaşi timp câtă mirare ne-a cuprins văzând că împrejurul raclei unde se află capul Sf. Dimitrie izvorau picături de mir. În biserică ne-am închinat și la moaștele Sfintei Anisia, iar la subsol ne-am recules la altarul ridicat chiar pe locul unde a fost martirizat Sfântul Dimitrie.
Am vizitat apoi biserica Sf. Sofia, unde se află moaştele Sf. Vasile cel Nou, arhiepiscop al Tesalonicului, Biserica Mitropoliei, cu moaștele Sf. Grigorie Palama, centrul istoric al orașului și Turnul Alb.
În ziua a patra am vizitat complexul monastic Meteora, în Kalambaka, al doilea centru monastic ca importanță din Grecia, după Sfântul Munte Athos. Am vizitat mai întâi un atelier de icoane aflat la poalele muntelui, unde modalităţile de lucru ale icoanelor şi semnificaţiile lor ne-au fost prezentate în limba română. În acest atelier se află singura icoană pictată în chip minunat, în care este reprezentată Maica Domnului cu pruncul Iisus in picioare.
Cum vremea nu a ţinut cu noi şi s-a lăsat ceaţa, nu am putut admira pe deplin frumuseţea Meteorelor. Mănăstirile se pot vedea construite pe piscurile stâncoase, la peste 300 m deasupra văii râului Pinios. Prima mănăstire pe care am vizitat-o a fost cea a Sfântului Ştefan, unde se află moaştele Sf. Haralambie, după care ne-am îndreptat spre mănăstirea Sf. Varlaam. Am mers apoi la mănăstirea Rousanou, o mănăstire construită pe o stâncă foarte îngustă, unde se află moaştele Sfintei Varvara.
De la Kalambaka am pornit spre Igoumenitsa, de unde am luat vaporul spre Corfu. Aici, primul obiectiv a fost Catedrala Mitropolitană, unde ne-am închinat la moaştele Sfintei Teodora, împărăteasa Bizanţului, care în anul 843 a restabilit cultul sfintelor icoane. Am mers apoi la Biserica Sf. Spiridon, unde ne-am închinat la moaştele acestui sfânt, care în tinerețe a fost păstor de oi, iar apoi a ajuns episcop al Trimitundei. Având timp la dispoziţie, împreună cu părintele Porfirie şi părintele Aurel am citit acatistul sfântului, iar la sfârșit am primit de la preotul paroh părticele din papucii sfântului.
Sfântul Spiridon este cunoscut şi ca ,,Sfântul călător”, deoarece papucii lui apar tociţi şi sunt înlocuiţi o dată pe an, la praznicul său. Acesta este un semn că Sfântul Spiridon umblă cu trupul acolo unde este chemat în rugăciuni, venind în ajutorul credincioşilor. Papucii cei vechi se taie în bucăţele şi se împart credincioşilor care vin să se închine în biserica sa.
Cum omul gospodar îşi organizează bine timpul, am putut vizita şi împrejurimile, cu străzi inguste şi multe magazine, de unde am cumpărat câteva suveniruri pentru a ne reaminti mai tarziu, cu uşurinţă, acest loc minunat. Am traversat din nou cu feribotul la Igoumenitsa și ne-am îndreptat spre Patras, apropiindu-ne încet, încet, de sfârşitul pelerinajului.
Ultima zi am început-o cu vizitarea Catedralei Sf. Ap. Andrei, unde se află cinstitul cap al celui dintâi chemat dintre apostoli şi crucea în formă de X, pe care acesta a fost răstignit. Am participat la Sfânta Liturghie care se oficia cu prilejul zilei de prăznuire a Sf. Grigorie Palama, fiind impresionați de numărul mare de tineri care au participat la slujbă și s-au împărtășit cu Sfintele Taine. Ne-am închinat la sfintele moaște și am citit Acatistul Sfântului Andrei, după care am pornit spre Atena. În drum am făcut un popas în orășelul Loutraki, unde am vizitat mănăstirea şi peştera unde se află moaştele întregi ale Sfântului Patapie, sfânt egiptean care a trăit în secolul al V-lea și este grabnic ajutător celor bolnavi. Tot aici se află părți din moaștele Sfintei Ipomoni și ale Sfântului Nicon. De pe înălțimea dealului unde se află mânăstirea am admirat priveliștea impresionantă a locului unde Marea Egee și Marea Ionică sunt unite prin Canalul Corint.
Ultimul popas duhovnicesc a fost la Mânăstirea Buna Vestire din Nea Makri, unde se găsesc moaştele întregi ale Sfântului Mucenic Efrem cel Nou. În curtea mănăstirii se află copacul de care, în urmă cu mai bine de 500 de ani, Sfântul Efrem a fost spânzurat cu capul în jos şi chinuit de turci, pentru a se lepăda de credința creștină. Pentru că a mărturisit neclintit credința în Hristos, turcii l-au ucis, înfigându-i un lemn aprins în zona abdomenului. Moaștele sale au fost aflate în anul 1950 de Maica stareță Macaria, căreia Sfântul Efrem i s-a arătat și i-a descoperit viața și pătimirea sa.
Luând binecuvântarea Sf. Efrem, am încheiat acest pelerinaj cu speranţa că ne întoarcem acasă mai bogaţi duhovniceşte şi vom împărtăși cu cei dragi darurile primite de la sfinţi – uleiul sfinţit, agheasma, icoanele sfințite – dar mai ales pacea, bucuria, lumina şi sfinţenia adunate în inimile noastre, fiind astfel purtători ai Duhului lui Hristos în lume.
Mulţumim Bunului Dumnezeu şi tuturor Sfinţilor pe urmele cărora am mers, pentru grija ce ne-au purtat-o și binecuvântarea de care ne-au învrednicit, ca să ne folosim sufletește de acest pelerinaj.
A consemnat Marinela Pricop
https://www.obispadoortodoxo.es/index.php/arhiva/evenimente-2014/118-ianuarie-2014/670-un-grup-de-romani-din-spania-pe-urmele-sfintilor-din-grecia#sigProIdee7b230b10