Ca în fiecare an, pe 9 noiembrie, comunitatea ortodoxă română din Coslada (Madrid) şi-a sărbătorit ocrotitorul, pe Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul.

Cu binecuvântarea Preasfințitului Episcop Timotei, anul acesta am avut  bucuria şi onoarea să primim în mijlocul nostru pe iubitul Părinte David Pristavu, slujitor al Patriarhiei Române la Locurile Sfinte (Israel) de peste 24 de ani, şi pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Nikódimos Kabarnós (Grecia). Mare bucurie duhovnicească şi alese momente liturgice despre care, cred, ne vom aduce aminte peste ani cu emoţie.

Programul sărbătorii de hram a debutat duminică, 2 noiembrie 2014, când a fost săvârşit Paraclisul Sfântului Nectarie, urmat de cateheza “Viaţa de familie – fericire, durere sau divertisment?”  şi de vizionarea filmului „Sf. Martiri Brâncoveni – Viaţa, jertfa şi cinstirea lor”, realizat de Trinitas Tv, care conține o succesiune de trei documentare: 1. Epoca domnitorului Constantin Brâncoveanu: om de stat, ctitor de cultură, martir al credinței; 2. Procesiunea din 1934 cu osemintele domnitorului, între Catedrala Patriarhală și biserica Sfântul Gheorghe – Nou (filmare de arhivă); 3. Pelerinajul din 21 mai 2014, organizat, la inițiativa și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, cu sfintele moaște ale domnitorului martir, pe traseul procesiunii din 1934.

În ziua hramului, după slujba de priveghere, la Sfânta Liturghie, mulţi credincioşi s-au cuminecat şi au participat la momentul duhovnicesc pregătit de Preacuviosul Părinte  Nikódimos Kabarnós, şi care a constat în interpretarea unor cântări specifice sărbătorii, din slujba vecerniei şi utreniei.

Câteva sute de pachete cu alimente au fost pregătite, din dragostea doamnelor din Comitetul parohial, şi au fost oferite celor prezenţi. Ziua s-a prelungit cu agapa la care au participat ostenitorii la buna organizare a sărbătorii.

La mijlocul lunii octombrie 2014, membrii parohiei au colectat şi trimis peste 1.000 kg de alimente şi 50 de ghiozdane noi cu rechizite pentru copiii din aşezămintele de la Valea Plopului - România

Mulţumesc distinşilor invitaţi, care au înfrumuseţat prin prezenţă, prin rugăciune şi cuvânt ziua hramului enoriei noastre.

Din toată inima mulţumesc cu recunoştinţă dnei preotese, tuturor credincioşilor care au făcut posibile, prin efortul lor personal, ca toate cele rânduite pentru hram să fie împlinite.

Mulţumesc stranei, domnilor George Bucurică şi Dumitru Toma, care au înfrumuseţat minunat slujba de duminică.

Vă îmbrăţişez cu drag pe toţi şi mă plec cu recunoştinţă dragostei voastre!

La Sfânta Liturghie, în cuvântul de învăţătură, părintele paroh a spus: Ce-l face pe om sfânt? Nu minunile, nu faptele ieşite din comun, cât mai ales fidelitatea în a împlini voia lui Dumnezeu cu bucurie. Sfinţenia e voinţa de a săvârşi binele cu bucurie şi cu statornicie, în ciuda tuturor dificultăţilor, interioare şi exterioare, încrezându-ne în Dumnezeu care din toată slăbiciunea noastră ştie şi poate să scoată lucruri minunate.

Sfinţii au fost ca şi noi, au trăit în mijlocul nostru, au avut aplecări şi patimi ca ale noastre, au muncit ca şi noi, au suferit ca şi noi, au murit în mijlocul nostru, dar, mulţumiţi că pe pământ au căutat să împlinească voinţa lui Dumnezeu şi să ducă la maturitate omul cel nou de la Sfântul Botez. Noi îi fericim şi-i salutăm! Era un timp când modelele de imitat şi recunoscute de toţi în cor erau sfinţii: spre sfinţi se privea pentru a învăţa cum trebuie să trăim, pentru că pe bună dreptate ei erau consideraţi persoane cu adevărat realizate şi, de aceea, de imitat fără ezitare. Lumea are nevoie de modele frumoase, corecte, modele de urmat… Modele adevărate de viaţă rămân pe mai departe sfinţii…

Sărbătoarea de astăzi ne aminteşte că trebuie să ne întoarcem la sfinţi, trebuie să ne întoarcem la adevăratele modele; la modelele care ridică omul şi îl ajută să scoată la iveală ceea ce este mai bun în sine.

Cineva spunea odată: “Nu vă plângeţi dacă vedeţi că în Biserică astăzi există puţini sfinţi. Mai curând ajutaţi-o… şi deveniţi sfinţi… voi! Atâta timp cât strigaţi: este întuneric! este întuneric!, nu se aprinde lumina. Dacă voiţi să învingeţi întunericul, aprindeţi lumina… ba chiar lăsaţi-vă aprinşi de singura lumină: de Iisus Hristos! Faceţi-vă sfinţi!”