În Duminica a doua din Post, închinată Sfântului Ierarh Grigorie Palama, la Mănăstirea Arnota, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi.
Din soborul de ierarhi au făcut parte Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului și Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Ortodox al Spaniei și Portugaliei.
În cuvântul de învățătură adresat obștii monahale și credincioșilor, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a tâlcuit pericopa evanghelică a duminicii, Vindecarea slăbănogului din Capernaum, subliniind totodată necesitatea împăcării cu Dumnezeu, cu semenii și cu noi înșine. Înaltpreasfinția Sa a arătat că „Sfântul Apostol Pavel, în Epistola a doua către Corinteni învață: Întru numele lui Iisus Hristos, vă rog împăcați-vă cu Dumnezeu (II Corinteni V,20). Așadar, prima noastră grijă este împăcarea cu Dumnezeu. Cu Dumnezeu ne putem împăcate în primul rând după modelul pe care îl descoperim în Fericiri: fericiți cei curați cu inima căci aceia vor vedea pe Dumnezeu. A putea vedea pe Dumnezeu și a ne putea împăca cu Dumnezeu este a avea inimă curată după cum aflăm în Psalmul 50: inimă curată zidește întru mine Dumnezeule și duh drept înnoiește în cele dinăuntru ale mele; nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, este adresarea pe care o facem lui Dumnezeu.
Semnul împăcării noastre cu Dumnezeu este rugăciunea nădăjduitoare și trăirea minunii de a primi răspuns la rugăciunile noastre. Să credem precum slăbănogul din Evanghelia de astăzi și cei patru însoțitori ai săi, că Dumnezeu ne vindecă, Dumnezeu ne mântuiește.
(…) Avem pacea cu Dumnezeu atunci când în sufletul nostru avem veselie duhovnicească, însă nu putem avea pacea cu Dumnezeu dacă nu avem pacea cu oamenii. Împăcarea este ca o Liturghie, este o lucrare văzută. Dumnezeu a pus împăcarea dintre oameni mai presus de jertfa adusă la altar: Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău (Matei V, 23-24).
Importantă este și împăcarea cu noi înșine. Dacă nu suntem împliniți și suntem nemulțumiți cu ceea ce avem, vom fi totdeauna nefericiți și neîmpliniți. Să ne ajute Dumnezeu ca în perioada postului, prin Taina Sfintei Spovedanii, să găsim mijloacele cele mai potrivite să ne împăcăm cu noi înșine, cu semenii noștri și cu Dumnezeu”, a încheiat Înaltpreasfinția Sa.
