În prima Duminică a Triodului, Preasfințitul Părintele nostru Teofil de Iberia, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei a săvârșit Sfânta Liturghie în Parohia ”Sfântul Mucenic Haralambie” din Vinaros, păstorită de părintele Nicolae Bogdan Păunescu, cu ocazia sărbătoririi hramului acestei parohii.

La Sfânta Liturghie, alături de credincioșii din parohie prezenți la sărbătoarea comunității a fost prezent și domnul Consul Dragoș Țigău (Consulatul Castellon)

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părintele nostru Teofil de Iberia a expus credincioșilor prezenți aspecte ale vieții Sfântului Mucenic Haralambie, ocrotitorul parohiei și a tâlcuit pericopa evanghelică rânduită în prima Duminică a Triodului, a vameșului și a fariseului.

”În această duminică Evanghelia care s-a citit la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, ni se spune despre doi oameni care s-au dus să se roage la biserică. Unul era fariseu, care ținea legea cu foarte multă strictețe iar celălalt era vameș, dintr-o altă cateogorie de oameni, categorie dispretuită pentru lăcomia și aservirea puterii romane. Iată doi oameni din aceste două catregorii s-au întâmplat sa fie la templul din Ierusalim, să se roage. Fariseul cu foarte multă satisfactie, Îi mulțumeste lui Dumnezeu pentru că reușea să dea zeciuială, ținea post două zile pe săptămana și pentru faptul că nu se asemana cu vameșul, care stătea retras si lovindu-se cu pumnul in piept, Îi cerea lui Dumnezeu milostenie. Mântuitorul ne zice că vameșul s-a întors mai îndreptat la casa sa decât fariseul, că cel ce se înaltă pe sine se va smeri iar cel ce se va smeri pe sine se va înălța. 

De ce nu I-a plăcut lui Dumnezeu rugăciunea fariseului, un om care era corect din punct de vedere religios, moral, împlinea legea, tot ce ține de rînduiala legii, îndeplinind cu strictete totul? Totuși lui Dumnezeu nu I-a plăcut rugaciunea lui ! De ce ? Pentru că se ruga cu mulțumire de sine, cu satisfacție, în centrul atenției nu era Dumnezeu ci el, el se aprecia în fața lui Dumnezeu, se îndreptățea și se aștepta ca Dumnezeu să ia in considerare virtuțile lui și să îl răsplătească de vreme ce el este atât de drept și mai mult, îl și osândea pe acest vameș. Dar știa el oare cum era acest vameș? Știa din exterior dar nu îi cunoștea inima, nu îi auzise rugăciunea acestuia, judecându-l pe nedrept pe vameș. Judecata lui era o judecată nedreaptă! Să ne amintim de pericopa evanghelică citită de curând despre Zaheu, un vameș la care Mântuitorul a intrat în casă. Și Zaheu era păcătos, dar ce fel de păcătos era? Un păcătos care dorea să își schimbe viața. Ne amintim cum a zis Zaheu, că jumătate din averea lui avea sa o împartă săracilor, intorcând împătrit celor pe care i-a nedreptățit. La fel și azi, a fost mult mai apreciata rugăciunea vameșului pentru că, la fel ca și Zaheu, el era smerit, se vedea pe sine așa cum este, nu îndrăznea să ridice ochii spre cer, se vedea și se osândea doar pe sine, cerându-I lui Dumnezeu sa fie milostiv cu el, păcătosul.

Îndreptățirea de sine ne desparte de Dumnezeu și de aproape. Dacă noi ne considerăm drepți în fața lui Dumnezeu și în fața oamenilor, s-ar putea să fim într-o mare eroare! Îndreptățirea de sine exclude Judecata lui Dumnezeu! Noi ne considerăm drepți și sfinți in fața lui Dumnezeu? Să ne ferim de o astfel de atitudine. Chiar dacă facem lucruri bune, să așteptam judecata și aprecierea lui Dumnezeu. Orice faptă buna pe care o facem, să o facem în numele Domnului Iisus Hristos și El ne va răsplăti în Ziua cea de Apoi.