În Duminica a XXI -a după Rusalii, 11 octombrie 2020, Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, s-a aflat în mijlocul obștii monahale a mănăstirii Sfânta Cuvioasă Parascheva din Vilaller, Spania. 

Sâmbătă seara, sub protia Preasfinției Sale, s-a oficiat Vecernia mare și Litia, la care au slujit Preacuviosul Părinte Ieromonah Arsenie Baltă, duhovnicul mănăstirii, Părintele Augustin Malița, din parohia Segorbe, Părintele Ierodiacon Casian Nemet și Părintele diacon Lucian Crașovan. 
     
Duminică, înconjurat de același sobor, Preasfințitul Teofil a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Răspunsurile liturgice au fost date de obștea de maici a  mănăstirii. Preacuviosul părinte Arsenie Baltă a primit hirotesia întru duhovnic.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a rostit cuvântul de învățătura explicând pericopa evanghelică a Duminicii- Pilda Semănătorului (Luca VIII, 5-15). 
Prin această parabolă putem observa modalitatea în care Dumnezeu lucrează cu omul. El se aseamănă cu un semănător care a ieșit să semene ogorul. Din parabolă reiese că cel care seamănă, nu este și cel care pregătește terenul. Noi suntem cei care pregătim terenul spre a fi roditor, sau nu. In parabolă sunt prezentate mai multe tipuri de pământ, adică de oameni. Prima categorie sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu, dar vine diavolul și ia cuvântul din inima lor. De exemplu, când dorim să ne rugăm, atunci ne vin în minte felurite gânduri ca să ne abată de la rugăciune, atunci dorim să le rezolvăm pe toate. O altă categorie sunt cei care se aseamănă cu un loc pietros. Sunt cei care la vreme de ispită se leapădă de cuvântul lui Dumnezeu. Aceia, la vreme de necaz și strâmtorare, în loc să se apropie de Dumnezeu se depărtează, judecă rânduiala lui Dumnezeu, Îl hulesc, sau chiar se leapădă sau neagă existența Lui. El toate le face spre binele nostru. Durerea este un leac tămăduitor, dacă nu am simți durere nu am ști că suntem bolnavi. Sunt semne că trebuie îndreptat ceva. Ne arată starea la care ne aflăm. În vreme de încercare se dovedește dragostea și credincioșia! Adevărata bunătate se dovedește la vreme de încercare. Un exemplu în acest sens este Dreptul Iov. Cu îngăduința lui Dumnezeu diavolul l-a ispitit în fel și chip, dar el a rămas statornic față de Dumnezeu și la vreme de mare încercare. Altă categorie este cea căzută între spini, zice Mântuitorul. Aceștia sunt cei care nu lasă cuvântul să rodească din pricina grijilor lumești. Sunt mulți care spun: eu nu merg la biserică, dar fac fapte bune. Aceste fapte bune sunt rodul slavei deșarte. Faptele acelea bune sunt lucrarea lui Dumnezeu, dar în cazul celor care spun ca le fac ei o spun din mândrie, nu recunosc lucrarea lui Dumnezeu în viața lor. Tot ceea ce auzim la Biserică trebuie să punem în inima noastră. Să primim Cuvântul, dar să nu vorbim mult. Să vorbim cu fapta, cu gingășia, cu dragostea, cu bunătatea.