În Duminica a XXXI-a după Rusalii, 24 Ianuarie, Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei, a celebrat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea "Nașterea Domnului" din localitatea Cenicientos, Spania. 
Preasfinția Sa, în cuvântul de învățătură, a explicat obștii monahale și credincioșilor prezenți, înțelesul duhovnicesc a fragmentului scripturistic rânduit pentru duminica aceasta(Vindecarea orbului din Ierihon).
Ierarhul a făcut o paralelă între ceea ce știa orbul despre Iisus și ceea ce cunoaștem noi.  "Orbul din evanghelie nu știa foarte bine cine este Iisus, de aceea a strigat: Iisus, fiul lui David, miluiește-mă! A auzit că face minuni, de aceea s-a rugat, însă noi știm că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, care a venit să mântuiască pe cei păcătoși." 
În continuarea cuvântului său, Preasfințitul Părinte Teofil, a vorbit despre sintagma Sfântului Apostol Pavel bine cunoscută din Apostolul care s-a citit în această duminică: "Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu."(Timotei, 1,15)
"De aici aveam această exprimare cuprinsă în rugăciunea de dinaintea împărtășirii. O spunem de fiecare dată, însă tare bine ne-ar face să credem aceasta  și să spunem cu toată convingerea: cel dințâi dintre păcătoși sunt eu."
Pe lângă credință, a afirmat ierarhul, este nevoie și de stăruință în rugăciune, fapt întâlnit la orbul din evanghelie. "și noi simțim atunci când dorim să ne rugăm că multe se împotrivesc. Întâi de toate înlăuntrul nostru, uneori chiar cu gânduri bune, de a rezolva ceva, de a ajuta pe cineva, dar trebuie să stăruim, să strigăm. Nu este vorba de un strigăt cu glas, ci un strigăt al inimii, pe care numai Dumnezeu îl aude. Uneori Domnul răspunde foarte repede, alteori întârzie, așa cum s-a întâmplat cu femeia cananeancă. Domnul o neglijează, nu o bagă în seamă, o umilește aparent. Intenționat o smerește pentru ca să ne fie pildă de smerenie, iar atunci ucenicilor Săi pentru că aceștia îi disprețuiau pe păgâni. A vrut ca să le arate că între păgâni sunt care îi întrece cu smerenia și cu credința."
   În încheierea cuvântului i-a îndemnat pe cei prezenți să intensifice rugăciunea. "Să începem să deprindem dulceața rugăciunii. Rugându-ne stăruitor începem să deprindem gustul rugăciunii și apoi nu ne mai rugăm de nevoie, ci de drag. Simțim că ea este dătătoare de viață,  este ca și aerul. Fără rugăciune nu poți trăi din punct de vedere duhovnicesc. Un om care nu se roagă este un om uscat. Să stăruim în rugăciune precum orbul din evanghelia de astăzi."