Cu părinteasca binecuvântare a Preasfințitului Părinte Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei și Portugaliei, luni, 8 decembrie 2025, Mănăstirea „Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș” din León a găzduit întânirea de toamnă a preoților și preoteselor din protopopiat.

Ziua a început cu săvârșirea Sfintei Liturghi în sobor, în capela mănăstirii. A urmat conferința cu tema Chemarea la plinătate: Convertirea ca drum al inimii — mărturie în Anul Centenar al Patriarhiei Române susținută de monahul Mathias (Nathaniel José Oliveira) viețuitor al mănăstii. Mărturia impresionată a acestuia și duhul patristic al expunerii venite din partea unui om cu o vastă cultură teologică dublată de nevoința ascetică și rugăciunea personală, a pus bazele unui dialog productiv între participanți.

Printre altele, părintele Mathias spunea: L-am cunoscut personal pe Înaltpreasfinţitul Mitropolit Antonie Bloom (Antonie de Suroj) împreună cu care am purtat numeroase discuții între care am atins de mai multe ori problemele și neliniștile mele sufletești. Niciodată. Insist, niciodată nu mi-a spus „Fă-te ortodox, convertește-te!”. Repet. Niciodată. În toate momentele când am stat împreună cu el, niciodată nu a încercat să mă aducă în ortodoxie. Mi-a dat sfaturi omenește - dumnezeiești și dumnezeiește – omenești care mi-au umplut sufletul. El nu-mi vorbea despre biserica lui. El îi vorbea unui suflet torturat și trist, unui suflet care își pierduse calea. Cuvintele lui au fost pentru mine o adevărată bijuterie duhovnicească. Îmi aduc aminte o frază pe care mi-a spus-o: ” Tu ești o ființă duhovnicească ce experimentează trupescul. Tu nu ești numai trup. Tu ești din Dumnezeu. Ești o ființă duhovnicească ce experimentezi trupescul.” Aceasta a fost foarte important pentru mine și m-a marcat pentru toată viața. …

Un bun prieten, medic japonez, ortodox, mi-a făcut cunoștință cu un călugăr ortodox din Liban, părintele Ilie. Într-un apel video am purtat o discuție cu el. A început dialogul cu mine vorbindu-mi despre Lumină. Eu nu aveam ”lumină”. Eram un om întunecat, trist, anxios, neliniștit (deși era foarte apreciat ca orator și teolog în lumea catolică. Călugăr dominican și preot romano-catolic, cu peste 30 de ani de experiență, cu studii la Londra, Madrid sau Roma, și experiență misionară din Orientul îndepărtat până în Statele Unite, din America de Sud până în Europa  n.r.). Căutam plăceri și mângâiere în cele omenești, în toate colțurile lumii. Eram complet pierdut. Atunci m-am văzut cu adevărat lipsit de ”lumină”. ... Este înfricoșător când omul nu are ”lumina”. Vai de omul care nu are ”Lumină”! Este cumplit! Părintele mi-a dat multă lumină. M-a ajutat să descopăr multe lucruri despre mine pe care nu le conștientizasem până atunci. După multă căutare, după multe căderi și multe lacrimi; și lacrimile tăcute sunt teribile, înfricoșătoare pentru că tu trebuie să te descoperi pe tine însuți, (Și ca să ne descoperim pe noi înșine este un proces foarte dificil pentru că nu ne place să stăm cu noi înșine. Căutăm mereu portițe de scăpare prin care fugim de noi înșine. Ne facem străini de noi înșine și aceasta este o mare nenorocire.), am decis să întreprind o călătorie în Liban pentru a-l cunoaște personal pe părintele Ilie și a mă ”informa rațional” despre ortodoxie – doar eram călugăr dominican, raționalist prin definiție pentru care era foarte important să cunoască intelectual –. ... Am experimentat pentru prima dată trăirea ortodoxă cu toată ființa mea într-o catedrală din Liban, la Dumnezeiasca Liturghie. La ACEA Sfântă și Dumnezeiască Liturghie și nu pentru frumusețea picturilor, nici pentru frumusețea cultului ci pentru intimitatea cu Dumnezeu. Acesta este ”principalul” Sfintei Liturghi. Nu frumusețea exterioară ci intimitatea omului cu Dumnezeu.  Acea ”ceremonie” m-a dus cu  adevărat la întâlnirea mea cu Dumnezeu în interiorul meu și a mă descoperi pe mine însumi în Dumnezeu. Și începând din acel moment, eu, acel om care a îngenucheat înaintea Tainei, eram un om nou, un nou-născut.

... Dacă mă întrebați ce m-a adus în ortodoxie voi răspunde că este această trăire tainică a intimității cu Dumnezeu. Am realizat că ani de-a rândul am vorbit altora despre Dumnezeu, dar eu nu Îl trăiam. Ortodoxia mi-a facilitat această întâlnire și trăire a lui Dumnezeu în umanitatea mea și a umanității mele în Dumnezeu. Am venit, așadar în Biserica Ortodoxă pentru a-i fi intim lui Dumnezeu. Omul are nevoie de această intimitate. De multe ori vorbim altora despre aceasta, dar noi nu o trăim. Ne înșelăm pe noi înșine și pe cei cărora ne adresăm de la amvon. ...

După încheierea dialogului cu părintele Mathias, s-au dezbătut câteva probleme administrative din parohii. S-a hotărât ca în săptămânile care urmează să se desfășoare mai multe întâlniri pe platforma Zoom în care să se lămurească mai multe probleme de înțelegere și aplicare a normelor contabile și administrative în parohie.

La final, părintele stareț, arhimandritul Porfirie Florea i-a invitat pe toți la o agapă frățească pregătită de obștea mănăstirii.

A consemnat pr. prot. Florin – Nicolae Goia